|
Evanghelia este numită „vestea bună” deoarece se adresează celei mai serioase probleme pe care o avem tu şi cu mine ca fiinţe umane, şi problema este aceasta: Dumnezeu este sfânt şi drept şi eu nu sunt (sfânt şi drept). La sfârşitul vieţii mele eu voi sta în faţa unui Dumnezeu sfânt şi drept şi voi fi judeact. Judecata mea va fi fie pe baza propriei mele neprihăniri – sau pe baza lipsei acesteia – sau pe baza neprihănirii altcuiva. Vestea bună a Evangheliei este că Isus a trăit o viaţă de neprihănire perfectă, într-o ascultare desăvârşită de Dumnezeu, dar nu pentru binele propriu ci în folosul alor Săi. El a făcut pentru mine ceea ce eu nu am putut face pentru mine însumi. Dar El nu doar că a trăit o viaţă de o ascultare perfectă ci El s-a oferit pe Sine ca o jertfă perfectă care să satisfacă dreptatea şi neprihănirea lui Dumnezeu. |
|
|
"...noi suntem ceea ce suntem astăzi ca un rezultat al tuturor lucrurilor ce ni s-au întâmplat, bune sau rele. Ba mai mult, când m-a durut rana provocată de cineva, am învăţat să nu rănesc pe altcineva. Când am fost lovit, am învăţat să nu lovesc." 
